Sunt singură...nu din nou ci iarăși de altfel nu m-aș fi apucat să scriu ceva..dar uite ce-mi trece acum prin cap...noi suntem determinați de societate, care este ca un val, zice ea la mare-la mare zice ea la miting- la miting, zice ea alegeri-alegeri...suntem influențați de aceasta de la naștere pîn la moarte, oricît nu ne-am zbate nu facem decît gălăgie. Dacă ar fi să vorbim de ego, id sau superego care dintre aceste părticcele din noi în concepția lui Freud ar lupta pentru că nu dorește să se conformeze societății? Și dacă sunt mulți cei care nu se conformează? ce se întîmplă atunci..se repetă evenimentele din 7 aprilie? se reduc la tăcere prin metode inumane în urma cărora nu toți rezistă. Paradox dar deschidem ochii pentru ai închide...ne facem mulți prieteni pentru ai pierdem...tindem să obținem mult dar nu prețuim nici puținul care îl avem. Probabil de la viața asta trebuie să înveți și să înveți...
Eu am învățat cite ceva dar oricum fiecare zi îmi oferă șanse să reactualizez ceea ce am concluzionat deja și să pun pe cîntar veridicitatea celor promise sau auzite de curînd.
Am învățat că în momente grele prietenii de o viață, își găsesc alte ocupații iar oameni practic necunoscuți îți dau o mînă de ajutor...am învățat că fiecare zi aduce după sine noi idei și dorințe care numai dacă renunțăm la vis și ne dăm bătuți nu se realizează...Am învățat că după ploaie apare soarele și că băieții sunt ca norii după ce dispar ziua încă poate fi bună...Am învățat că e suficient să dorești ceva foarte mult pentru a obține. Am învățat să nu cred vorbelor..deja nici faptelor. Am învățat că nu toți oamenii care îți zîmbesc își sunt prieteni și iți vreau binele. Am învățat să nu scap din mînă șansa, am învățat să nu cred tot ceea ce aud, am învățat că și de la cei care credem că nu avem ce învăța de fapt avem ce învăța.Am învățat că cel mai bun prieten pentru mine sunt EU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu